Definita cuvantului cupă
cúpă (cúpe), s. f. – 1. Blid, vas de lemn. – 2. Cană. – 3. Pahar. – Mr. cupă. Lat. cŭppa (Pușcariu 450; Candrea-Dens., 449; REW 2409; DAR), cel puțin cu primele sensuri ale cuvîntului; ultimul ar putea fi un împrumut din ngr. ϰοῦπα, alb. kupë (Philippide, II, 639), bg., sb., rut., tc., mag. kupa (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 322; Berneker 645; DAR), care se trag din același cuvînt lat. Din ngr. provine și cupă, s. f. (inimă, la jocurile de cărți). – Der. cupar, s. m. (paharnic, dregător al palatului domnesc însărcinat cu servirea vinului; primea darea numită cotărit); cupărie, s. f. (îndeletnicirea de paharnic); cupăresc, adj. (propriu paharnicului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cupă
DUMÍNECĂ s. f. v. duminică. Vezi definitia »
ÓJĂ, oje, s. f. Lac de unghii. – Cf. tc. oğmak „a lustrui”. Vezi definitia »
HIDRAZÍDĂ s. f. substanță organică din grupa amidelor, derivată din hidrazină, cristalizată, bacteriostatic puternic. (< fr. hydrazide) Vezi definitia »
GHÍLDĂ s. f. (în apusul Europei) 1. asociație economică, politică și religioasă la începutul epocii feudale. 2. asociație meșteșugărească sau comercială asemănătoare corporației, în evul mediu. (< fr. ghilde) Vezi definitia »
ARIÉTĂ s. f. (muz.) arie de proporții reduse. (< it. arietta) Vezi definitia »