EFEBÍE, efebii, s. f. (în Grecia antică) Școala în care se făcea educația militară și cetățenească a tineretului. – Din fr. éphébie. Vezi definitia »

DEFECTOLOGÍE s. f. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc. (< rus. defektologiia) Vezi definitia »

SUDORÁȚIE s. f. transpirație. (după fr. sudorification) Vezi definitia »

CONDRODISPLAZÍE s. f. condrodistrofie. (< fr. chondrodysplasie) Vezi definitia »

TRADÍȚIE, tradiții, s. f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [Var.: (înv.) tradițiúne s. f.] – Din fr. tradition. Vezi definitia »