ORBÍȘ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb² + suf. -iș. Vezi definitia »

ZBURÍȘ adv. (Neobișnuit) Ca în zbor; repede. – Zbura + suf. -iș. Vezi definitia »

COFĂIÉȘ, cofăieșe, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-ieș] – Cofei + suf. -aș. Vezi definitia »

GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș. Vezi definitia »

GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș. Vezi definitia »