CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”. Vezi definitia »

SĂRĂCÚȚ, -Ă, sărăcuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ◊ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuț. – Sărac + suf. -uț. Vezi definitia »

creț, crețuri s. n. (vulg.) anus. Vezi definitia »

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ȘI COMERȚ (în engl.: General Agreement on Tariffs and Trade – G.A.T.T.), organizație internațională guvernamentală, cu sediul la Geneva, creată în 1947 (își începe activitatea în 1948), în scopul dezvoltării comerțului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate. Interzicerea restricțiilor cantitative la import și acordarea de concesii comerciale fără reciprocitate țărilor în curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care și România (din 1971) și relații speciale cu încă 31 de state. Vezi definitia »