Definita cuvantului cută
cútă (cúte), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cută
SÉLĂ s. f. (anat., zool.) depresiune în formă de șa. (< fr., lat. sella) Vezi definitia »
MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uță. Vezi definitia »
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. Vezi definitia »
REÚMĂ s. f. (Rar) Reumatism. – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma. Vezi definitia »
zaporojeáncă s. f., g.-d. art. zaporojéncei; pl. zaporojénce Vezi definitia »