cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți). Vezi definitia »

sublimul intregului Vezi definitia »

muscatul dosului/cozii Vezi definitia »

SPÉCUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a lărgi sau pentru a deschide anumite cavități ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. spéculum, cf. lat. speculum – oglindă]. Vezi definitia »

capatul unui siret de la papuc. din fr: agletion Vezi definitia »