zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri Vezi definitia »

TRIÚMF s.n. 1. Celebrare a victoriei în vechea Romă, constând din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. Victorie, biruință; (fig.) succes moral, reușită, izbândă. [Pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe]. Vezi definitia »

timf (-fi), s. m. – Monedă rusă înv. Pol. tynf (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

triúmf (-furi), s. f. – Victorie în război, succes moral, fală. Lat. triumphus (sec. XIX). – Der. triumfa, vb., din lat. triumphare; triumfal, adj., după fr. triomphal, lat. triumphalis; triumfător, adj. (care triumfă); tromf, s. n. (triumf, în anumite jocuri de cărți), înv., din mag. tromf ‹ germ. Trumpf (Scriban). Vezi definitia »

ȘTRIMF, ștrimfi, s. m. (Germanism reg.) Ciorap. – Germ. Strümpfe (pl. lui Strumpf). Vezi definitia »