Definita cuvantului eruptiv
ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din fr. éruptif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eruptiv
PANSÍV, -Ă adj. (Franțuzism; ironic) Gânditor. [< fr. pensif]. Vezi definitia »
REMISÍV, -Ă adj. 1. (jur.) care absolvă, scutește de obligație. 2. îngăduitor, iertător. ◊ supus, docil, ascultător. (< it. remissivo) Vezi definitia »
INVAZÍV, -Ă adj. (med.) cu caracter de invazie. (< engl. invasive) Vezi definitia »
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S. n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws. Vezi definitia »
PENDANTÍV s.n. v. pandantiv. Vezi definitia »