SITUÁ, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție. ♦ Tranz. A așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [Pr.: -tu-a] – Din fr. situer. Vezi definitia »

PUNALÚA s.f. A doua treaptă în evoluția familiei primitive, în care era interzis incestul între generații. [Pron. -lu-a. / < germ. Punalua(familie), cf. polinez. punalua – tovarăș de viață]. Vezi definitia »

EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. Vezi definitia »

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re¹ + lua (după fr. reprendre). Vezi definitia »

pontuá, pontuéz, vb. I (înv.) a scoate în evidență (prin intonație) semnele de punctuație, în cursul citirii unui text. Vezi definitia »