VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie]. Vezi definitia »

față de pernă expr. v. față (1). Vezi definitia »

CORFÍȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță. Vezi definitia »

sórgă (-gi), s. f. – (Trans. de V) Grijă, necesitate. Germ. Sorge. – Der. sorgoș, adj. (Trans. urgent, presant), prin intermediul mag. szorgos (Cihac, II, 526; Gáldi, Dict., 160). Vezi definitia »

CHEMOREZISTÉNȚĂ, chemorezistențe, s. f. (Med.) Chimiorezistență. – Din germ. Chemoresistenz. Vezi definitia »