MIXOCROMOZÓM s. n. cromozom rezultat din fuzionarea a doi cromozomi omologi în profaza meiotică. (< fr. myxochromosome) Vezi definitia »

LEIOMIÓM s. n. tumoare benignă a fibrelor musculare netede. (< fr. léiomyome) Vezi definitia »

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826. Vezi definitia »

CONDRÓM s. n. tumoare benignă a țesutului cartilaginos. (< fr. chondrome) Vezi definitia »

NEUROM s. n. v. nevrom. Vezi definitia »