Definita cuvantului daună
dáună (dáune), s. f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, și cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicație nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-și imagina sau simți astfel de analogii. Pușcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradițional din fondul latin (cf. REW 2348), și Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna”; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu daună
ZÓTCĂ s. f. (Argou) Fleancă, gură, plisc. (din tc. zotka) Vezi definitia »
LEICUȘOÁRĂ, leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. – Leică1 + suf. -ușoară. Vezi definitia »
GLICÍNĂ1 s. f. plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre și parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina) Vezi definitia »
țóță, țóțe, s.f. (reg.) grămadă de coceni. Vezi definitia »
PREVALÉNȚĂ s. f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence. Vezi definitia »