TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette. Vezi definitia »

PETULÁNȚĂ s.f. Ardoare exuberantă; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune. [< fr. pétulance]. Vezi definitia »

fleánță, fleánțe, s.f. (reg.) haină prăpădită. Vezi definitia »

ROVINIÉTĂ, roviniete, s. f. 1. Document prin care se atestă, de către automobiliști, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri în unele țări. Se prezintă, de regulă, sub forma unui abțibild care se lipește pe parbriz și are o valabilitate limitată. 2. Taxă de drum pentru automobiliști, aplicabilă în unele țări. – Din fr. rovignette. Vezi definitia »

BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul (Alburnus bipunctatus). Vezi definitia »