ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur]. Vezi definitia »

ELIBERATÓR, -OÁRE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care eliberează; dezrobitor, liberator. – Elibera + suf. -tor. Vezi definitia »

TĂRIȘÓR, -OÁRĂ, tărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui tare; tăricel. ◊ (Adverbial) Repejor. – Tare + suf. -ișor. Vezi definitia »

PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care prin munca sa, produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). Vezi definitia »

PALIDÓR s. n. aliaj de paladiu și aur, pentru proteze dentare. (< germ. Palidor) Vezi definitia »