TORSIÚNE s. f. 1. răsucire. ◊ (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. scrântitură, luxație. (< fr. torsion, lat. torsio) Vezi definitia »

ADEZIÚNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, aderare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ♢ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (la ceva). ♦ Exprimare în scris a aderării la ceva; cerere de primire într-o organizație politică sau de masă. 2. (Fiz.; în expr.) Forță de adeziune = forță care ține lipite două corpuri, datorită atracției moleculare. – Fr. adhésion (lat. lit. adhaesio, -onis). Vezi definitia »

EXPIAȚIÚNE s.f. v. expiație. Vezi definitia »

DIOLEFÍNE s. f. pl. diene. (< fr. dioléfines) Vezi definitia »

INTROMISIÚNE s.f. (Rar) Introducere a unui corp în interiorul altuia. [Var. intromisie s.f. / < fr. intromission]. Vezi definitia »