CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance]. Vezi definitia »

prăștílă (-le), s. f. – Șindrilă. Bg. praštilo (Candrea). Vezi definitia »

CĂLĂRĂȘEÁNCĂ, călărășence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Călărași. ♦ Locuitoare din municipiul Călărași. – Călărășean + suf. -că. Vezi definitia »

huidumă, huidume s. f. 1. (pop.) 1. persoană mare și grasă. matahală. 2. (intl.) polițist. Vezi definitia »

MUȘTARIÉRĂ, muștariere, s. f. Vas special în care se păstrează muștarul (3). [Pr.: -ri-e-] – Muștar + suf. -ieră (după fr. moutardier sau după modelul unor cuvinte ca untieră, scrumieră). Vezi definitia »