faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676). Vezi definitia »

păhărniceásă, păhărnicése, s.f. (înv.) 1. soția paharnicului. 2. femeie care toarnă băutura în pahare, la diverse ocazii (ospețe, nunți). Vezi definitia »

BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra]. Vezi definitia »

ANTIPÁPĂ s.m. Papă fals, ales pe cale ilegală. [< fr. antipape, it. antipapa]. Vezi definitia »

ANECDÓTĂ s.f. 1. Fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. Scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. ♦ (Rar) Povestire, poveste. [< fr. anecdote, cf. gr. anekdotos – inedit]. Vezi definitia »