Definita cuvantului defect
deféct (defécte), s. n. – Cusur, imperfecțiune. Lat. defectus (sec. XIX). – Der. defectuos, adj., din fr. défectueux; defectuozitate, s. f.; defectibil, adj., din fr. défectible; defectiv, adj., din fr. défectif.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu defect
IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom așa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte]. Vezi definitia »
BISÉCT adj.m. An bisect = an de 366 de zile; bisextil. [Cf. fr. bissexte, lat. bissextus]. Vezi definitia »
INTERDÍCT, interdicte, s. n. Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice, prin care se interzicea temporar unui preot, unei biserici, unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la el. – Din lat. interdictum. Vezi definitia »
CONSPÉCT s. n. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică. ◊ rezumat. (< lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt) Vezi definitia »
abstráct2 s. n., (elemente) pl. abstrácte Vezi definitia »