FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger. Vezi definitia »

menaja, menajez v. r. (iron.) a nu face nimic, a trândăvi, a lenevi. Vezi definitia »

ANGAJÁ vb. I. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă. II. tr. 1. a contracta un angajament. ◊ a închiria ceva. 2. a atrage după sine o obligație, o răspundere. ◊ a antrena într-o acțiune, într-o discuție. III. refl. 1. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament. 2. a apuca un anumit drum. ◊ a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave). ◊ (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită. ◊ (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei. ◊ a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet). (< fr. engager) Vezi definitia »

PARTAJÁ vb. I. tr. (Rar) A face operația de partaj, a împărți. [< fr. partager]. Vezi definitia »

REAMENAJÁ vb. tr. a amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. (< fr. réaménager) Vezi definitia »