Definita cuvantului desface
desfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s. f. (verigă, farmec).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu desface
LOCVÁCE adj. inv. vorbăreț, volubil, limbut. (< fr. loquace, lat. loquax, -acis) Vezi definitia »
CÍNCISPRECE num. card. v. cincisprezece. Vezi definitia »
a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide (pe cineva). Vezi definitia »
zéce num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal. Vezi definitia »
[diacritice, accent, gen...? tavi] oblon din lemn folosit la casele din transilvania Vezi definitia »