PRECÓCE adj. 1. Copt mai devreme, mai repede; timpuriu. 2. Dezvoltat (fizic sau psihic) mai devreme, înainte de vârsta obișnuită. ♦ Apărut, manifestat de timpuriu. [< fr. précoce, it. precoce, cf. lat. praecox – care se coace mai devreme]. Vezi definitia »

DÚCE s. m. 1. conducător militar de trib la vechii germani. 2. nobil feudal. ◊ titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului. 3. titlu purtat de conducătorul unui ducat (1). (< fr. duc, lat. dux, -cis) Vezi definitia »

LATÍCE s. f. adunarea într-o rețea a mai multor date. ◊ mat.) mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. (< engl. lattice) Vezi definitia »

ÚNSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între 10 și 12 și care se indică prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Azi suntem în unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formează numeralul adverbial corespunzător) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte unsprezece părți. – Un + spre + zece. Vezi definitia »

VOCERATRÍCE s. f. (în Corsica) bocitoare. (< fr. voceratrice) Vezi definitia »