Definita cuvantului desghin
desghín (-nuri), s. n. – Cabriolă, săritură. var. dezghin, dejghin. Tc. dezgin (Șeineanu, II, 157; Lokotsch 527; Ronzevalle 93), cf. bg., sb. dizgin. Cuvîntul turc înseamnă „hăț”, astfel încît este posibilă o etimologie populară, care ar fi apropiat termenul de desghina „a separa, a despărți” (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu desghin
mezín (mezíni), s. m. – Fiul cel mai mic. Sl. mĕzinŭ (Candrea, II, 194; Tiktin; Berneker, II, 55; Conev 59). Der. din lat. medianus (Pușcariu 1065) e improbabilă. Vezi definitia »
PENTACRÍN s.m. Echinoderm cu corpul în formă de potir pe marginea căruia sunt prinse brațele bifurcate și penate cu aspect de floare, care duce viață sedentară, fiind fixat pe fundurile marine cu ajutorul unui peduncul; crin-de-mare. [< fr. pentacrine]. Vezi definitia »
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ. Vezi definitia »
BERNARDÍN1 s. m. câine de talie mare, viguros și musculos, alb cu pete roșii, dresat special pentru salvarea drumeților rătăciți în munți; saint-bernard. (< germ. Bernhardiner) Vezi definitia »
coácin, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu botul galben sau roșu. Vezi definitia »