Definita cuvantului despica
despicá (despíc, despicát), vb. – 1. A tăia lemnul în sens longitudinal. – 2. A tăia, a trece prin, a străpunge. – 3. (Refl.) A se crăpa, a se deschide, a se desface. – Mr. disic, dischic, megl. dispic. Lat. dēspicāre, „a despica pîntecele, a goli animalul sacrificat” (Densusianu, Hlr., 169; Candrea, Rom., XXXI, 307; Pușcariu 524; REW 2598). Pentru sensul din lat., cf. Meillet-Ernout; de la „a despica pîntecele” se ajunge cu ușurință la „a despica” în general. Totuși, Tiktin pare a ignora originea acestui cuvînt, iar Candrea și Scriban pleacă de la spicum. – Der. despicătură, s. f. (înv., bucată dintr-un animal sacrificat; bucată; așchie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu despica
AUTOMISTIFICÁ vb. I. refl. A(-și) înșela propria persoană. [< auto1- + mistifica]. Vezi definitia »
ANDOCÁ vb. I. v. îndoca. Vezi definitia »
PETRIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) preface în piatră; a (se) împietri. ♦ refl. (Fig.) A încremeni. [P.i. petrífic, var. pietrifica vb. I. / cf. it. petrificare, fr. pétrifier < lat. petra – piatră, facere – a face]. Vezi definitia »
ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare]. Vezi definitia »
taranca Vezi definitia »