Definita cuvantului diacon
diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu diacon
HISTRIÓN s. m. 1. actor de comedie la greci și la romani; bufon. 2. măscărici, comediant. ◊ (fig.) om ipocrit, șarlatan. (< fr. histrion, lat. histrio) Vezi definitia »
sezón (-oáne), s. n. – Anotimp, perioadă propice pentru ceva. Fr. saison. Vezi definitia »
PANSIÓN s. n. v. pension. Vezi definitia »
ETEROFÓN, -Ă adj. Referitor la eterofonie. [Var. heterofon, -ă adj. / < fr. hétérophone]. Vezi definitia »
SCIENCE-FICTION subst. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: sá-iăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction. Vezi definitia »