Definita cuvantului diacon
diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu diacon
DIVIZIÓN, divizioane, s. n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie care corespunde unui batalion. [Pr.: -zi-on] – Din rus. divizion, fr. division. Vezi definitia »
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon. Vezi definitia »
SELECTRÓN s.n. (Cib.) Tub electronic folosit în memoria calculatoarelor. [< engl. selectron]. Vezi definitia »
BARÍTON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton]. Vezi definitia »
TESTOSTERÓN, testosteroni, s. m. Hormon sexual masculin care menține caracterele sexuale secundare masculine, folosit și în terapeutică. [Var.: testosterónă s. f.] – Din fr. testostérone. Vezi definitia »