Definita cuvantului diblă
díblă (díble), s. f. – Vioară. – Var. diplă. Sb., slov. dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer, Gr., 53); cf. germ. Diple. După Graur 150, din țig. dibla. – Der. diblar, s. m. (violonist); diblaș, s. m. (violonist).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu diblă
zăveásă (-ése), s. f. – 1. Perdea. – 2. Covor, scoarță. – Var. zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl. zavĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var. zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „țarc, ocol”, cf. pentru semantism perdea. – Der. zăvădar, s. n. (bîrnă de sprijin al vetrelor de la stînă). Vezi definitia »
GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță. Vezi definitia »
SANTONÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din semințele unei specii de pelin și folosită în medicină pentru combaterea viermilor intestinali. [< fr. santonine]. Vezi definitia »
DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă. Vezi definitia »
a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva). Vezi definitia »