Definita cuvantului dîcă
dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîcă
rosúră, rosúri, s.f. (înv. și reg.) 1. roadere, zgomot când un animal roade ceva. 2. durere la încheietură. 3. resturi de aluat; răsătură. 4. mârțoagă, gloabă. Vezi definitia »
ECTOPARAZÍTĂ, ectoparazite, s.f. – V. ectoparazit (2) [DEX'98] Vezi definitia »
MOÁZĂ s.f. Element de construcție format din două grinzi de lemn, care leagă între ele mai multe piese situate în același plan. [Pron. moa-. / < fr. moise]. Vezi definitia »
INVERTÁZĂ s. f. enzimă în drojdia de bere și sucul intestinal, care transformă zahărul în glucoză și fructoză; invertină. (< fr. invertase, germ. Invertase) Vezi definitia »
galibardeală, galibardeli s. f. (intl.) vorbă; povestire. Vezi definitia »