Definita cuvantului dihor
dihór (-ri), s. m. – Mamifer carnivor care se apără răspîndind un miros urît (Martes foina, Mustela putorius). Sl. *dŭchorĭ „miros urît” (Cihac, II, 96; Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 23), cf. sb., cr., cf. tvor, pol. tchorz, bg. dŭchor (Conev 56).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dihor
operator responsabil cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor {din incidenta ISCIR} Vezi definitia »
CLOR2(O)- elem. „verde”, „clor, clorură”. (< fr. chlor/o/-, cf. gr. khloros) Vezi definitia »
ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur]. Vezi definitia »
BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator) Vezi definitia »
DIFAMATÓR, -OÁRE adj. difamant. (< fr. diffamateur) Vezi definitia »