Definita cuvantului dijmă
díjmă (díjme), s. f. – Dare care reprezintă a zecea parte din produse. Sl. dižma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dežma, mag. dészma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (înv., strîngător de dijmă); dijmărit, s. n. (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui, vb. (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor, s. m. (persoană care profită de pierderile celorlalți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dijmă
POLIZAHARÍDĂ, polizaharide, s. f. Nume dat unor substanțe cu structură macromoleculară, de origine naturală, din clasa hidraților de carbon, rezultate prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide. Vezi definitia »
ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură. Vezi definitia »
UVÚLĂ, uvúle, s.f. ~, gușter; împărătuș, luetă. [și NODEX] Vezi definitia »
LĂMPÍȚĂ, lămpițe, s. f. Diminutiv al lui lampă; lămpișoară. – Lampă + suf. -iță. Vezi definitia »
pișoarcă, pișorci s. f. 1. (pop.) persoană (mai ales copil) care urinează în pat. 2. băutură proastă / slabă / chioară. Vezi definitia »