TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec. Vezi definitia »

MACÁC s.m. Specie de maimuță cu capul turtit și cu coada scurtă, care trăiește în sud-estul Asiei. [< fr. macaque, cf. port. macaco < cuv. bantu]. Vezi definitia »

cotcodác interj. – Imită croncănitul găinii: clo clo clo. Creație expresivă, cf. bg. kutkudĕkam (Conev 54), sb. kakodakati, slov. kokodákati (Cihac, II, 67), ceh. kodkodákati, mag. kotkodá(cso)lni, formații verbale care coincid cu der. următor. – Der. cotcodăci (var. cotcodăci, cutcudăci, cotcorogi, etc.), vb. (a scoate sunete caracteristice găina); cotcodăceală, s. f. (strigătul scos de găină). Vezi definitia »

ANAFRODIZIÁC, -Ă I. adj., s. n. (substanță) cu efect contrar afrodiziacelor. II. adj., s. m. f. (om) lipsit de apetit sexual. (< fr. anaphrodisiaque) Vezi definitia »

PLAC s. n. (Azi mai ales în loc. adv.) Plăcere. ◊ Loc. adv. Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva). După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva). ◊ Expr. A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva. – Din plăcea (derivat regresiv). Vezi definitia »