pioncăít¹, pioncăíturi, s.n. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. voce sau glas subțire; pițigăit, pițigăială. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

mătcuít, -ă, adj. (reg.) frecat, bătut. Vezi definitia »

REDUÍT s. n. 1. fortificație de dimensiuni limitate, cu caracter autonom în cadrul altei fortificații, înzestrată cu mijloace de foc și subzistență pentru a rezista timp îndelungat. 2. (în trecut) compartiment cuirasat în care era instalată artileria pe marile nave de luptă. (< fr. réduit) Vezi definitia »

HIPERPARAZÍT s.m. Parazit care trăiește pe seama altui parazit. [< fr. hyperparasite]. Vezi definitia »

ASCUȚÍT¹ s. n. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. Vezi definitia »