Definita cuvantului dorobanț
dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dorobanț
SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. Vezi definitia »
túlăț, túlăți, s.m. (reg.) bucșă la roată. Vezi definitia »
pârț Vezi definitia »
felehérț (-țuri), s. n. – Cruce de car. – Var. feliherț, felehearț. Mag. felhérc (DAR). În Trans. Vezi definitia »
știț, știțuri, s.n. (reg.) 1. bucată de fier care se fixează pe partea exterioară a benghiușului de la car. 2. fiecare dintre cele două șine de fier care leagă cracii căruței de osie și de cruce. 3. fiecare dintre cele două cârlige fixate pe crucea căruței de care se agață orcicurile. Vezi definitia »