Definita cuvantului dorobanț
dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dorobanț
JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz. Vezi definitia »
strătúț, strătúți, s.m. (reg.) andrea pe care se reazemă perna morii. Vezi definitia »
clovóț, clovóți, s.m. (reg.) pește, numit și zglăvoacă. Vezi definitia »
ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța]. Vezi definitia »
BRĂDULEȚ, com. în jud. Argeș; 2.576 loc. (1991). Biserică (sec. 15). Vechiul nume: Brăteni. Vezi definitia »