ȘPIȚ² s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârșitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oțel cu vârf ascuțit care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuțit al unui obiect. 4. țigaret scurt. (< germ. Spitze) Vezi definitia »

DENÚNȚ s.n. Semnalarea către o autoritate a unei infracțiuni; denunțare. V. delațiune. [< denunța]. Vezi definitia »

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță. Vezi definitia »

niuniúț, niuniúți, s.m. (reg.) tată. Vezi definitia »

scruntăréț adj. (reg.; despre locuri, terenuri) zvântat după ploaie. Vezi definitia »