Definita cuvantului dospi
dospí (-pésc, dospít), vb. – A fermenta. Sl. dospĕti „a se coace” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 173; Cihac, II, 100; Iordan, Dift., 137), cf. sb. dospjeti „a se coace”, ceh. dospeti, rus. dospjeti „a se coace”. – Der. dospeală, s. f. (fermentație; drojdie de bere); nedospit, adj. (care nu este dospit).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dospi
hospí (-pésc, -ít), vb. – A dormi mult. Sl. usŭpiti (Graur, BL, VI, 147). Vezi definitia »
LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti. Vezi definitia »
cotropí (-pésc, -ít), vb.1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a călca în picioare. – Var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în cazurile vb. (în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti „a tăia” (Cihac, II, 88); din lat. *contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a acoperi casa” (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. *thorp „turmă, mulțime”, în forma lat. troppus, ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Pușcariu, Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu cotroci „a iscodi, a cerceta”. – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli). Vezi definitia »
sclipí (-pésc, -ít), vb. – A luci, a străluci, a scînteia, a licări. Gr. sau mgr. στίλβω, aorist ἔστιλψα „a luci”, prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl,scl, cf. scîlcia. Legătura cu sl. klepati „a închide”, cf. clipi (Cihac, II, 331; Tiktin; Candrea) este improbabilă. Este dubletul lui sclivisi, vb. (a lustrui; a se găti), din ngr. στίλβω, aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac, I, 697; Gáldi 249; Graur, BL, IV, 114), der. scliviseală, s. f. (lustruială, șlefuire), și sclivisitoare, s. f. (lustruitoare); și a lui sclifosi, vb. refl. (a se spilcui, a se găti; a se smiorcăi), din ngr. στιλβώνω, aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legătura cu gr. ϰλαίω, aorist ἔϰλαψα „a plînge”, sugerată de Cihac, II, 696 și Geheeb 34 nu este probabilă), der. sclifoseală, s. f. (moft, capriciu). Der. sclipeală, s. f. (strălucire); sclipeț (var. Maram. *sclipet), s. m. (scrîntitoare, Potentilla tormentilla), sclipiș, s. n. (licăr, fulger); sclipicios (var. sclipitor), adj. (care sclipește); sclipitură, s. f. (lucire). Vezi definitia »
TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦ Refl. A-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii). ♦ Tranz. și refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioșa, a (se) îmblânzi. 2. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦ Refl. Fig. A se contopi, a fuziona. 3. Refl. (Despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦ Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦ Fig. A se sfârși, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ◊ Expr. A se topi după cineva = a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă. 4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile. 5. Refl. Fig. A se șterge, a se estompa; a.se risipi. 6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desființa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din sl. topiti. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z