másă (mése), s. f. 1. Mobilă, pe care se mănîncă. – 2. Mîncare. – 3. Bancă, tarabă. – Mr. measă, megl. męsă. Lat. mensa (Pușcariu 1040; Candrea-Dens., 1066; REW 5497), cf. fr. moise, sp., port. mesa. – Der. măsar, s. m. (Trans., dulgher, tîmplar), cu suf. -ar; măsaniu (var. Trans. de S., măsai), s. n. (Banat, față de masă), care pare der. intern de la masă (după Pușcariu 1043, din lat. *mensalium; după Candrea, din bg. mesal); măsariță, s. f. (Trans., față de masă), de la măsar cu suf. -iță (după Pușcariu 1043 și Tiktin, din lat. mensalis); mescioară, s. f. (măsuță); mesi, vb. (a chefui, a benchetui); mesean, s. m. (invitat la masă); meselnic, s. m. (Olt., mesean); comesean, s. m. (invitat la masă). – Din rom. provine bg. masa (Capidan, Raporturile, 225), tc. masa (Miklosich, Slaw Elem. in Türk., 14; Meyer, Türk. St., I, 46). Vezi definitia »

TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. Vezi definitia »

AMAZOÁNĂ s.f. 1. Femeie care făcea parte dintr-un trib războinic legendar, format numai din femei, bune călărețe, care își tăiau sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul. 2. (Rar) Femeie care știe să călărească (bine), care practică cu predilecție călăria. [< fr. amazone, lat., gr. amazon < a – fără, mazos – mamelă]. Vezi definitia »

PERIPSOÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul mușchiului psoas. [Pron. -pso-i-. / < fr. péripsoïte]. Vezi definitia »

scărílă, scăríle, s.f. (reg.) 1. codârla carului sau a căruței; scărigă. 2. pârleaz. Vezi definitia »