ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

odobáș, -ă, odobáși, s.m. (înv.) șef de companie; căpitan. Vezi definitia »

FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish]. Vezi definitia »

psălticáș, psălticáși, s.m. (înv.) psalt, cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor, psaltichieș. Vezi definitia »

ináș, ináși, s.m. (reg., înv.) 1. slugă tânără, băiat, fecior. 2. ucenic. Vezi definitia »