Definita cuvantului dubiu
dúbiu s. n. – s. n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dubiu
VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium) Vezi definitia »
ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire. Vezi definitia »
câmpíu, -íe, câmpíi, adj. (înv.) de câmp, de șes; câmpenesc, oblu. Vezi definitia »
SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »
edechíu, edechíi, s.m. (înv.) slujitor cu rang inferior la curtea domnească. Vezi definitia »