Definita cuvantului seaborgiu
SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu seaborgiu
GERÚNZIU s.n. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acțiune fără referire la o persoană sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio]. Vezi definitia »
ENDOTÉLIU s. n. țesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavități ale organismului; tunică internă. (< fr. endothélium) Vezi definitia »
LAWRÉNȚIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. -țiu. / < fr. lawrencium, cf. E. O. Lawrence – inventatorul ciclotronului]. Vezi definitia »
ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it. assedio) Vezi definitia »
BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli. Vezi definitia »