Definita cuvantului duios
duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu duios
CLONȚÓS, -OÁSĂ, clonțoși, -oase, adj. (Pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certăreț, arțăgos. – Clonț + suf. -os. Vezi definitia »
DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase,adj. 1. Mișcător, emoționant. ♦ Mângâietor, blând, dulce. ♦ Sentimental, afectiv. ♦ Iubitor. 2. Jalnic, trist. [Pr.: du-ios] – Lat. *doliosus. Vezi definitia »
piștirós, -oásă, adj. (reg.; despre terenuri) umed. Vezi definitia »
PÍTHOS s. n. vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, în care se păstrau lichide sau grâne. (< gr. pythos) Vezi definitia »
AMPOLÓS, -OÁSĂ adj. (despre stil) emfatic, bombastic. (< it. ampolloso) Vezi definitia »