precipițiúm, precipițíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălțime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: prețipiș) munte. 5. (adjectivat; sub forma: prețipiș) prăpăstios, abrupt. Vezi definitia »

sugrúm s.n. (înv.) sugrumare, gâtuire. Vezi definitia »

PARAMÉTRIUM s. n. țesut conjunctiv care înconjură uterul. (< it. parametrio, fr. paramètre) Vezi definitia »

WÁMPUM s.n. Centură brodată cu perle, la indienii din America de Nord. [Pr. uám-păm] (din engl., fr. wampum) Vezi definitia »

OARECÚM adv. Într-o măsură oarecare; întrucâtva; aproximativ, oareșicum. ◊ Expr. (Reg.) A-i fi (cuiva) oarecum = a-i fi cuiva greu, neplăcut, a-i fi rușine; a se jena. – Oare + cum. Vezi definitia »