CREÁ vb. I. tr. 1. A produce, a face ceva care nu exista mai înainte; a întemeia, a înființa, a organiza. ♦ A inventa; a plăsmui, a născoci, a compune, a scrie (o operă literară etc.). 2. A pregăti, a forma (pentru o misiune, o carieră etc.). 3. (Teatru) A crea un rol = a interpreta cu pricepere și originalitate un rol. [Pron. cre-a, p.i. creéz, 3,6 creeáză, 4 creăm, ger. creând, part. creat. / cf. lat. creare, fr. créer]. Vezi definitia »

muhasereá (-le), s. f. – Blocadă. Tc. (arab.) muhasare (Șeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

caragéa (cărăgéa), carageále (cărăgéle), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă. Vezi definitia »

șontrópea s.m. art. (reg.; deprec.) șchiopârlan (v.). Vezi definitia »

surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele). Vezi definitia »