Definita cuvantului eclesiarh
eclesiárh (eclesiárhi), s. m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (Înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „biserică” (Murnu 19). Sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarșie), s. f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeași familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu eclesiarh
NOMÁRH, nomarhi, s. m. Guvernator al unei nome2. – Din fr. nomarque. Vezi definitia »
ETNÁRH, etnarhi, s. m. Comandant al unei etnarhii. – Din fr. ethnarque. Vezi definitia »
EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanț. 2. conducător, șef al unei eparhii; episcop. (< fr. eparque, gr. eparkhos) Vezi definitia »
EXÁRH s. m. 1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos) Vezi definitia »
poliárh, poliárhi și poliárși, s.m. (înv.; în unele țări) fiecare dintre conducătorii unei poliarhii (v.). Vezi definitia »