Definita cuvantului ecou
ecóu (ecóuri), s. n. – 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. – 2. (Fig.) Răsunet, vîlvă. – Var. eho. Fr. écho. Var., din sec. XVIII, astăzi înv., direct din ngr. ἠχὼ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ecou
BISTRÓU s.n. (Franțuzism) Local unde se vând și se consumă băuturi alcoolice (mai ales vin). [Pl. -uri, var. bistro s.n. / < fr. bistrot]. Vezi definitia »
ANTIERÓU s. m. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ. (< fr. antihéros) Vezi definitia »
bóu (-ói), s. m. – 1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Pușcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boișor, boulean, bouleț; boicuș s. m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus). Vezi definitia »
BORDERÓU s. n. listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hârtiile unui dosar etc. (< fr. bordereau) Vezi definitia »
FERODÓU s.n. Țesătură de fire metalice și de azbest folosită ca garnitură la discurile de ambreiaj, la saboții de frână etc.; metalazbest. [< fr. ferrodo – nume comercial]. Vezi definitia »