PARCÁN, parcane, s. n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [Var.: (reg.) părcán s. n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány. Vezi definitia »

Substan ă gelatinoasă, sub formă de pudră, filamente sau fulgi, extrasă din alge marine comestibile, utilizată ca gelifiant vegetal. Vezi definitia »

zăbrán (-ne), s. n. – Pădure, crîng. Sb. zabran (Candrea). În Banat. Vezi definitia »

NEOHEGELIÁN, -Ă GHE-/ adj., s. m. f. (adept) al neohegelianismului. (< fr. néo-hégélien) Vezi definitia »

BÁRMAN, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui bar. ♦ Persoană care servește la bar (1) [în DN]. [< engl. barman]. Vezi definitia »