Definita cuvantului efendi
eféndi s. m. – Domn (titlu turcesc dat demnitarilor civili). – Var. (înv.) afendi. Mr. afende. Tc. efendi (Șeineanu, III, 51; Ronzevalle 35), și acesta din ngr. ἀφέντης ‹ gr. αὐθέντης. Mr., direct din ngr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu efendi
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Re1- + clădi. Vezi definitia »
odădí, pers. 3 sg. olădéște, vb. IV (reg.) (despre iarbă, ramuri) a crește din nou. Vezi definitia »
palaurdí, palaurdésc, vb. IV (reg.; în loc avb.) a o palaurdi = a fugi pe furiș, a o șterge, a o tuli, a spăla putina. Vezi definitia »
pobedí (-désc, -ít), vb. – A învinge. – Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich, Lexicon, 582; Cihac, II, 219). Sec. XVII, înv. – Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din sl. poduiti, după Candrea). Vezi definitia »
ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ◊ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi. Vezi definitia »