Definita cuvantului egumen
egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu egumen
SCALÉN I. adj. (despre un triunghi) cu toate laturile inegale. II. adj., s. m. (mușchi inspirator) între vertebrele cervicale și primele două perechi de coaste. (< fr. scalène, lat. scalenus) Vezi definitia »
FTIZIOGÉN, -Ă adj. care produce ftizie. (< fr. phtisiogène) Vezi definitia »
ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen). Vezi definitia »
MUTAGÉN, -Ă adj., s. m. (agent) care provoacă apariția unor mutații (3). (< fr. mutagène) Vezi definitia »
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben. Vezi definitia »