Definita cuvantului elocuent
elocuént (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu elocuent
COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Țară, stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun – Din fr. cobelligérant. Vezi definitia »
REZONÁNT, -Ă adj. Care se află în stare de rezonanță. ♦ Care răsună, răsunător. V. sonor. [< fr. résonnant]. Vezi definitia »
LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus) Vezi definitia »
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj. Care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant. Vezi definitia »
APETISÁNT, -Ă, apetisanți, -te, adj. Care trezește, stimulează pofta de mâncare; p. ext. care atrage, îmbie, ispitește. – Din fr. appétissant. Vezi definitia »