REABILITÁ vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter) Vezi definitia »

reprezinta un tip de contract international prin care un producator (executant) se obliga sa execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), in schimbul unei remuneratii si pe baza documentatiei tehnice pusa la dispozitie de ordonator. Vezi definitia »

DISCREDITÁ vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare]. Vezi definitia »

FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter]. Vezi definitia »

BREASTA, com. în jud. Dolj; 3.715 loc. (1991). Biserică (sec. 18). Vezi definitia »