Definita cuvantului epigonation
epigonátion (-oáne), s. n. – Ornament sacerdotal care se poartă atîrnat la nivelul genunchiului drept. Ngr. ἐπιγονάτιον.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu epigonation
DRAJÓN, drajoni, s. m. Lăstar al unei plante crescut din rădăcină și din care (prin separare) se poate dezvolta o nouă plantă. – Din fr. drageon. Vezi definitia »
ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai multe catarge. [Pl. și: artimoane] – Din fr. artimon. Vezi definitia »
nosocomión, nosocomioáne, s.n. (înv.) spital. Vezi definitia »
COLÓN4 s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon) Vezi definitia »
FOTOELECTRÓN s.m. (Fiz.) Electron emis de o suprafață metalică pe care cade un fascicul de radiații. [Cf. fr. photoélectron]. Vezi definitia »